Israel o naţiu…

Israel o naţiu….

Biserica lui Dumnezeu

 Biserica lui Dumnezeu

Biserica este trupul lui Isus Hristos – cel care umple totul în toţi

Biblia – Sfanta Scriptura

 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,pe care a desfăşurat -o în Hristos, prin faptul că L -a înviat din morţi, şi L -a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.El I -a pus totul supt picioare, şi L -a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.(Efés. 1:17-23)

Biserica este „zidită pe temelia Apostolilor şi a Proorocilor, piatra din capul unghiului clădirii fiind Isus Hristos”

Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.(Efés. 2:19-20)

Biserica nu este o instituţie umana, ci a lui Dumnezeu, pentru ca Hristos, a edificato prin el insusi

 El este ,piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.`
În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiţi.`(Fapte 4:11-12)
Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.Şi voi, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.(1 Petru 2:4-5).

Biserica nu e ca o organizatie, ci ca un organism viu, în care fiecare membru are un rol de jucat, în conformitate cu darul său

În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
Cînd eraţi păgîni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: ,,Isus să fie anatema!„ Şi nimeni nu poate zice: ,,Isus este Domnul„, decît prin Duhul Sfînt.
Sînt felurite daruri, dar este acelaş Duh;sînt felurite slujbe, dar este acelaş Domn;sînt felurite lucrări, dar este acelaş Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.(1 Corinteni 12.1-31)

Biserica prin membrii sai are obligaţia de a participa activ la lucrarea Domnului

Apoi le -a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.(Marcu 16:15,16)
Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!(1 Corinteni 9.16).

Biserica are un aspect şi o viaţă universala, având în vedere că in toată lumea aceasta este înrădăcinată în sufletele care au o dorinţa sincera de a servi lui Hristos şi de a fi părtaşi de mântuirea lui

tot aşa, Hristos, după ce S’a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mîntuirea celor ce -L aşteaptă.(Evrei 9:28)
 După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni;(Apoc. 7:9)

Atentie acest verset e foarte clar,gloata mare este reprezentata de :din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă,,,,,,,,dar nu din orice religie.

Biserica are ca o regulă unica de credinţă, de orientare şi revelaţie,  – Sfânta Scriptură – excluzand orice altă literatură.

Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.(Evrei 4:12)
Tu să rămîi în lucrurile, pe cari le-ai învăţat şi de cari eşti deplin încredinţat, căci ştii dela cine le-ai învăţat:
din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mîntuire, prin credinţa în Hristos Isus.
Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (Timotei 3:14-17)
Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.(Ioan 5:39)
Sfinţeşte -i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)
Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.(Romani 15:4)
Şi avem cuvîntul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într’un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
Fiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.
Căci nici o proorocie n’a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt. (2 Petru 1:19-21).

    Biserica are nădejdea că va moşteni viaţa veşnică în ceruri împreună cu Domnul Isus, membrii ei fiind consideraţi încă de acum „cetăţeni ai cerului”

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos.
El va schimba trupul stării noastre smerite, şi -l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.(Filipeni 3:20, 21).

Biserica adevărată este identificata în Biblie ,de cei care au credinţă în Isus şi păzesc(pastreaza) poruncile lui Dumnezeu

Aici este răbdarea sfinţilor, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.(Apoc. 14:12)

    Biserica lui Dumnezeu se deosebeşte de toate celelalte  prin sfinţenie şi curăţie.

Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.(Ps 119:4)

Dumnezeu se face cunoscut Bisericii tocmai prin poruncile Sale

El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.
Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.(1 Ioan2: 2,3);

 omul care pretinde că cunoaste pe Domnul ,si care nu împlineşte poruncile Sale, este un mincinos, şi nu deţine adevărul

Cine zice: ,,Îl cunosc„, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.(1 Ioan2: 4);

    Dragostea de Dumnezeu constă în păzirea poruncilor Lui şi acestea nu sunt grele

Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele;(1 Ioan 5:2,3)

    Biserica lui Dumnezeu a fost, este şi va fi prigonită din pricina  păzirii poruncilor lui

Şi balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.(Apoc 12:17)

Biserica lui Dumnezeu are marea bucurie de a i se face parte de întâia înviere, la revenirea Domnului Isus Hristos pe norii cerului

 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n’au nădejde.
Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua -o înaintea celor adormiţi.
Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.
Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.(1 Tesal. 4:13-18).

    Biserica va împărăţi cu Hristos o mie de ani ca mireasă aflată la „nunta Mielului” şi apoi o veşnicie în Împărăţia lui Dumnezeu

.Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s’a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. ( Apoc 20:4)      Amin !!!

Ce inseamna "a fi creştin?"

Ce inseamna „a fi creştin?”

Există doar mântuirea în Hristos şi prin Hristos. Cuvântul lui Dumnezeu propune pentru om  o cale ambitioasa din punct de vedere spiritual – pentru a ajunge un nivel divin, sa faca parte din familia lui Dumnezeu, să fie fraţi cu Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos.

Planul de mântuire proiectat de Dumnezeu, Hristos este prezent de la început, de-a lungul călătoriei şi a încheierii acesteia.

Hristos este uşa:

7Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt uşa oilor.
8Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.Ioan 10:7-9

                                                     Hristos este Calea:

6Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6)

Hristos este obiectivul:

13până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; (Efeseni 4:13)

Dumnezeu este totul în toate:

1În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
2Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
3De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.
4Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
6sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
7Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. (1 Corinteni 12:1-7)

În procesul de mântuire, este important să facem diferenţa, în trei concepte, care caracterizează pe adevăratul credincios şi Biserica lui Dumnezeu:

• Pocainta şi iertarea păcatelor: este forma care ne împaca cu Dumnezeu şi ne scapa complet de pedeapsa cu moartea castigata prin păcat. Acest lucru poate fi realizat doar numai prin acceptarea lui Isus Hristos ca Mântuitor. Pocainta, duce inevitabil la o cale de sfinţire.

• Sfinţirea: inseamna achiziţionarea de caracteristici divine, în întreaga noastră fiinţă (corp, minte si spirit). Este un proces de creştere progresivă, determinată de dragostea noastră pentru Dumnezeu, şi pentru ce a făcut pentru noi în Isus Hristos. Prezenţa Duhului Sfânt în credincios, provoaca o predispoziţie pentru lucruri, gânduri şi acţiuni care sunt din Dumnezeu, şi o respingere a ceea ce Dumnezeu urăşte. Scopul de sfinţire este perfecţiunea totala, ca Dumnezeu însuşi. Sfinţirea este posibilă, numai prin viaţa lui Isus, în fiecare persoană, şi în cele din urmă, Isus „îndeplineşte”, ceea ce noi nu  putem . Cu toate acestea, toate scripturile citate, arată că trebuie să existe un efort din partea noastră, ca şi cum ar fi munca noastra, care îmbunătăţeşte, dar adevărul este că mântuirea (îndreptăţirea şi sfinţirea) constă într-o colaborare de către credincios şi Dumnezeu. Procesul funcţionează în sfinţirea credinciosului, dar Dumnezeu îi dă puterea.

12Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
13Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. (Filipeni 2:12,13)

• Dragostea, iertarea şi împăcarea: Adevărata Biserică se extinde în toată lumea, prin  dragostea pentru Dumnezeu şi de aproapele. Biserica nu ar trebui să fie un instrument de judecata sau de condamnare a omenirii, ci un far care permite altora, pentru a vedea singura cale, spre mântuire.

13Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
14Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.
15Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.( Matei 5:13-16)

Scopul  de acţiune al Bisericii si al credinciosului este de a combate păcatul si nu pacatosul . Exemplul lui Isus, este testul suprem,  modul în care ne ghidam, si comportamentul nostru în lumea în care trăim:

„Dumnezeu a iubit atât de mult omenirea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în Fiul lui Dumnezeu,sa nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Nu a dorit să condamne lumea, pe care  a trimis pe Fiul Său, ci pentru a o salva. Oricine crede în El nu este condamnat, dar cei ce nu cred sunt deja condamnati, pentru că ei nu vor să creadă în Fiul lui Dumnezeu. Condamnarea consta in aceasta: Dumnezeu a trimis lumină in lume, dar lumea a preferat întunericul, pentru că faptele lumii erau rele. Cei care fac rău urăsc lumina, şi fug de ea, pentru ca faptele lor rele sa nu fie descoperite. Dar cei care umbla in adevăr, sunt mai aproape de lumina şi faptele lor publice, sunt făcute în conformitate cu voia lui Dumnezeu.  

16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:16-21)

Credincioşii şi organizaţiile creştine (biserici), mai degrabă, decât a încerca să se impună ca singura biserică adevărată şi salvata, ca în timpul lui Isus, Ei ar trebui să  caute, o prezenţă completă a lui Dumnezeu în viaţa lor, justificata prin Hristos, sfinţi în Hristos şi iubitori ca Hristos.

„Ioan a umblat de-a lungul râului Iordan şi a predicat oamenilor astfel:” Întoarceţi-va de la rău şi  primiti botezul lui Dumnezeu ca sa vi se ierte păcatele „.

 Acest lucru sa întâmplat cum profetul Isaia a scris în cartea sa: Isaia 40:3-5

3Un glas strigă: „Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele!
5Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
 Ioan le-a spus mulţimilor care veneau la el să fie botezaţi: Matei 3:7-10

7Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
9Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ,Avem ca tată pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. 

Oamenii l-au intrebat pe Ioan Botezătorul: „Ce să facem?” Iar el a răspuns: „Cel ce are două cămăşi trebuie să-i dea celui ce nu are nici una, daca ai de mancare, imparte-o cu ceilalţi.” De asemenea,au fost si colectorii de impozite, veneau să fie botezaţi si al intrebau pe Ioan :Mestere noi ce trebuie să facem” Iar el a răspuns: „Nu luati mai mult de cat vi se cere.” Au fost, de asemenea, si soldaţi care l-au întrebat: „Şi noi,  ce ar trebui să facem” Ioan l-ea  răspuns, „Nu furati pe  nimeni folosind forţa, sau sa  faceti acuzaţii false, fiti mulţumiţi cu ceea ce  câştigati.” Oamenii au început să bănuiască, şi toată lumea se întreba, dacă Ioan este sau nu ar fi Mesia. Dar el a explicat la toata lumea: „Eu vă botez cu apă, dar cine vine dupa mine ,are mai multă autoritate decât mine, de care eu nici măcar nu sunt vrednic ,să dezleg cureaua  de la sandalele lui, El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. In mana are lopata pentru a separa,  graul de neghina. Va salva  grâul în hambarul lui şi va arde paiele cu un foc care nu se stinge.. ” Au fost aceste îndemnuri şi alte, despre care a predicat Ioan Botezătorul  Vestea Bună la oameni „

3Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
4după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
5Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.
6Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”
  (Luca 3.3-18.)

                           Amin !!!